Cum verifici o mașină second-hand înainte s-o cumperi: lista completă

Stai într-o parcare liniștită dintr-un oraș mic și te uiți la o mașină second-hand de la un vânzător persoană fizică. E curată. Vopseaua strălucește, scaunele sunt aspirate. Vânzătorul e amabil și răspunde fără ezitare la orice întrebare. Prețul e corect, poate chiar puțin sub al mașinilor asemănătoare, iar tu ai banii pregătiți. Îi dai ocol de două ori, lovești o roată cu vârful pantofului, pentru că așa face toată lumea, și abia atunci îți dai seama că nu ai idee ce cauți, de fapt.

Sentimentul ăsta e problema. Cei mai mulți cumpărători la prima mașină știu că o mașină poate ascunde probleme, dar nu știu unde se ascund și nici cum să le găsească în douăzeci de minute, în curtea unui necunoscut. Sfaturile generale pe care le-ai citit vorbesc despre vopsea, rugină, acte și test drive. Toate utile. Și toate lucruri pe care un vânzător atent le-a aranjat deja înainte să vii tu.

Verificarea pe care n-o pomenește aproape nimeni e cea care citește memoria mașinii: un adaptor ieftin băgat în mufa de diagnoză, care îți arată defectele despre care vânzătorul ar prefera să nu întrebi niciodată.

Cumperi mașina sau pleci?

Cele patru verificări, puse împreună, îți dau o decizie clară. Iată cum citești rezultatul înainte să vorbești de bani.

• Citire curată și un test drive fără surprize: negociezi sau cumperi. Niciun cod memorat, toate monitoarele de pregătire complete, nimic ciudat la drum. E o mașină pe care o poți cumpăra liniștit, sau poți folosi micile defecte găsite ca să mai tai din preț.
• Erori șterse recent sau monitoare de pregătire incomplete: vânzătorul a resetat calculatorul. Toate monitoarele pe „incomplet”, la o mașină cu mulți kilometri, înseamnă că cineva a golit memoria de erori chiar înainte să ajungi. Pleci sau ceri o reducere serioasă și un test drive mai lung, care să scoată erorile din nou la iveală.
• Coduri de eroare memorate la motor și la sistemul de emisii: pui reparația în preț. Un defect real memorat nu e un motiv să renunți, ci o sumă de negociat. Afli cât costă de obicei reparația și o scazi din prețul cerut, în scris.
• Un vânzător care nu te lasă să conectezi adaptorul: pleci. Nu există niciun motiv nevinovat să refuzi o citire inofensivă a datelor mașinii. Refuzul e răspunsul.

La ce te uiți când dai ocol mașinii?

Începe afară, la lumina zilei, niciodată pe ploaie. Vopseaua udă ascunde tot. Dă ocol mașinii încet și privește panourile caroseriei din unghi, cum prinde lumina un val în tablă. Vopsea care nu se potrivește, un panou care reflectă altfel sau o nuanță ușor diferită între o ușă și aripă înseamnă de obicei o reparație după o lovitură. Un panou reparat ține de viața normală a unei mașini. O parte întreagă revopsită e o poveste pe care vânzătorul nu ți-a spus-o.

Verifică rosturile dintre panouri. Spațiile dintre capotă și aripi, dintre uși și în jurul portbagajului ar trebui să fie egale și la fel pe ambele părți. Un rost strâns pe o parte și larg pe cealaltă arată o caroserie lovită și asamblată prost la loc. Plimbă un magnet mic, învelit într-o cârpă, pe panourile de jos și pe praguri: nu se prinde peste un strat gros de chit, acolo unde rugina e ascunsă sub vopsea proaspătă.

Uită-te dedesubt, la praguri, la pasajele roților și la cadrul auxiliar, după rugină care se exfoliază, nu după cea de suprafață. Rugina de suprafață e doar estetică. Tabla umflată sau care se desface în foi, ca și orice gaură, e o problemă structurală și scumpă. Apoi uită-te la anvelope, pentru că îți spun ceva despre mașină, nu doar despre cauciuc. Uzura egală pe toate patru e semn bun. Uzura mai mare pe o margine arată o suspensie obosită sau o geometrie proastă, iar aceeași uzură pe marginea interioară a ambelor anvelope din față înseamnă adesea brațe de suspensie obosite. La final, uită-te pe jos, unde a stat parcată mașina, și sub motor, după ulei sau antigel proaspăt și după pata roșiatică ce trădează o scurgere de ulei de cutie automată. O peliculă umedă, uleioasă, pe dedesubt e normală la o mașină mai veche. Un strop care picură și o baltă nu sunt.

Ce acte verifici la o mașină second-hand?

La acte se despart mașinile cinstite de cele necinstite. Cere întâi tot istoricul reviziilor, fie că e o carte de service ștampilată, fie un dosar cu facturi. Datele și kilometrajul de la fiecare intrare ar trebui să crească constant în timp. Un kilometraj care scade între două vizite sau un salt suspect de rotund e un semnal pe care merită să-l urmărești. Ștampilele singure dovedesc puțin, pentru că un service prietenos le poate pune și mai târziu, așa că facturile cu piese și manoperă trecute pe ele valorează mult mai mult decât o carte goală.

Cea mai importantă potrivire este seria de șasiu (VIN), numărul de identificare al mașinii, din 17 caractere. O găsești la baza parbrizului și pe o plăcuță în zona ușii. E ștanțată și în compartimentul motorului sau pe șasiu. Asigură-te că toate se potrivesc între ele și cu cartea de identitate a vehiculului (CIV) și certificatul de înmatriculare. O serie de șasiu care nu se potrivește sau care pare umblată încheie vizionarea. Verifică și ca numele proprietarului din acte să fie al celui care îți vinde mașina, altfel riști să plătești o mașină pe care vânzătorul nu are dreptul s-o vândă.

Verifică și dacă mașina are ITP-ul valabil. Inspecția tehnică periodică (ITP) arată că mașina a trecut, într-o anumită zi, verificarea de siguranță și de emisii poluante la o stație ITP autorizată de Registrul Auto Român (RAR). Nu dovedește că mașina n-are defecte azi și nu îți spune ce s-a strâns în memoria calculatorului de atunci încoace, și tocmai de aceea contează următorii doi pași.

Cum faci un test drive ca lumea la o mașină second-hand?

Cel mai revelator moment al întregii vizionări e pornirea la rece, așa că insistă ca motorul să fie complet rece când ajungi. Un vânzător care încălzește mașina înainte să vii poate ascunde o pornire grea la rece, o bătaie care dispare după ce se încălzește motorul sau fum la prima pornire. Stai în spate la prima pornire și urmărește eșapamentul. Fumul albastru înseamnă ulei ars, fumul alb care persistă poate însemna lichid de răcire în cilindri, iar fumul negru și gros la un diesel arată probleme de injecție sau de emisii.

În mers, trece prin toate treptele de viteză și simte cum se comportă mașina. La o cutie manuală, ambreiajul ar trebui să prindă curat, fără să patineze, adică fără ca turația să urce fără ca viteza să urce la fel. O cutie automată ar trebui să schimbe lin, fără smucituri, fără să turuie motorul între trepte și fără să tot caute treapta. Găsește o porțiune liniștită și sigură și frânează ferm de la o viteză moderată: mașina ar trebui să se oprească drept, fără să tragă într-o parte, fără o pedală care pulsează (semn de discuri deformate) și fără scrâșnet. Pe un drum drept și plat, dă drumul volanului o secundă și vezi dacă mașina merge drept sau trage într-o parte.

Apoi închide radioul și ascultă. Un clănțănit ritmic care se întețește odată cu viteza înseamnă adesea un rulment de roată uzat sau o planetară uzată. O bufnitură pe denivelări arată o suspensie uzată. Un șuierat care urcă și coboară odată cu turația poate veni de la cutia de viteze sau de la o turbină obosită. Pentru nimic din toate astea nu-ți trebuie o ureche antrenată, doar o mașină liniștită și toată atenția ta. Condu suficient cât să ajungă motorul la temperatura de funcționare, pentru că unele defecte apar doar când totul e fierbinte.

De ce contează cel mai mult citirea erorilor OBD2?

Aici se desparte cumpărătorul atent de cel care speră. Orice mașină pe benzină vândută în UE din 2001, orice diesel din 2004 și orice mașină americană din 1996 are un calculator de bord care urmărește continuu motorul și sistemul de emisii și memorează un cod de eroare de fiecare dată când ceva nu merge. Memoria asta e jurnalul cinstit al mașinii. Turul mașinii și actele, ca și test drive-ul, se bazează toate pe ce a ales vânzătorul să-ți arate. Citirea erorilor arată ce a înregistrat mașina singură.

O faci cu un adaptor OBD2 generic, o mică mufă care costă cam 10-30 EUR și intră în mufa de diagnoză de sub bord, lângă genunchii șoferului, la aproape orice mașină. Îl împerechezi cu o aplicație de pe telefon și ai aceeași fereastră spre mașină pentru care un service îți cere bani. Totul durează cam cinci minute. Trei lucruri din citirea asta valorează mai mult decât orice altceva vei vedea în ziua aceea.

Primul sunt erorile șterse recent, trucul numărul unu al vânzătorilor. Când un vânzător golește memoria de erori ca să se stingă martorul Check Engine (martorul galben în formă de motor), codurile dispar, dar gestul lasă o urmă. Unii nici nu se mai obosesc cu calculatorul și lipesc pur și simplu un abțibild peste martorul din bord. Așa că verifică dacă martorul se aprinde o secundă când pui contactul și apoi se stinge, cum face orice martor care funcționează la autotest. Dacă nu apare deloc, întreabă de ce.

Al doilea sunt monitoarele de pregătire incomplete, amprenta unui calculator abia resetat. Mașina rulează o serie de autoteste, monitoarele de pregătire (readiness), pentru sisteme precum catalizatorul și sondele lambda, dar și sistemul EVAP. Ștergerea erorilor readuce toate monitoarele la „incomplet”, iar ele revin la „complet” abia după câteva zile de mers normal, în anumite condiții. Deci dacă te conectezi la o mașină cu 180.000 km la bord și găsești toate monitoarele încă incomplete, calculatorul a fost golit în ultimii 50-100 de kilometri, aproape sigur ca să ascundă un martor aprins. Un bord curat cu monitoare incomplete nu înseamnă o mașină curată. Înseamnă una curățată de curând. Dacă vrei să aprofundezi doar semnul ăsta, există un ghid complet despre erorile șterse și monitoarele de pregătire.

Al treilea e orice cod de eroare memorat, adică un defect real și negociabil, nu un motiv de panică. Un cod precum P0420 semnalează un catalizator obosit, P0171 un amestec prea sărac, care vine adesea din aer fals, P0300 rateuri aleatorii, P0299 presiune turbo prea mică la un diesel, iar P0128 un termostat blocat deschis. Niciunul nu e capăt de lume. Fiecare e o reparație cunoscută, cu un interval de cost cunoscut, deci fiecare e o sumă pe care o scazi din prețul cerut după ce ai verificat-o.

Citirea îți spune ce a găsit sistemul. Nu îți spune dacă e înțelept să mergi mai departe cu defectul respectiv. Dacă apare un cod, verifică întâi dacă poți conduce cu martorul Check Engine aprins, înainte să te angajezi la ceva, și cât costă o diagnoză auto făcută ca lumea, dacă vrei ca un service să confirme citirea.

Ce nu îți poate spune citirea erorilor OBD2?

Să fii cinstit în privința limitelor e ce face verificarea asta de încredere. Un adaptor OBD2 generic, cu o aplicație precum Skanyx, citește codurile de eroare memorate la motor și la sistemul de emisii, starea monitoarelor de pregătire și datele freeze frame (valorile senzorilor memorate în momentul în care a apărut eroarea). Semnalează cele două semne de fraudă care contează: erorile șterse recent și monitoarele de pregătire incomplete, amprenta calculatorului abia resetat. După ce treci prin ele, știi mult mai mult decât a crezut vânzătorul că o să afli. O asemenea aplicație pune aceiași pași într-o Verificare înainte de cumpărare (PPI) în 8 pași, care se încheie cu un verdict clar, „Cumpără”, „Negociază”, „Atenție” sau „Renunță”, și cu un interval de cost al reparațiilor, ca să nu rămâi cu niște coduri brute fără să știi cât valorează.

Ce scapă unei citiri OBD2 generice contează la fel de mult, începând cu kilometrajul dat înapoi. Citirea arată același kilometraj ca bordul, adică cifra deja modificată, deci nu dovedește nimic despre frauda cu kilometri. Pentru asta îți trebuie un raport de istoric, cum e carVertical, care adună kilometrajele înregistrate la ITP și în istoricul de service, plus evenimentele de înmatriculare din toată viața mașinii, sau certificatul RAR Auto-Pass, iar ghidul despre depistarea kilometrajului dat înapoi îți arată exact cum funcționează verificarea încrucișată. O citire standard nu citește nici modulele ABS sau airbag, care stau pe sisteme separate ale producătorului, la care un adaptor generic nu ajunge. Deci o citire OBD2 curată nu îți garantează că sistemul ABS sau airbagurile sunt în regulă. Pune laolaltă citirea erorilor, raportul de istoric și turul mașinii, și punctele oarbe se închid.

Bordul curat e cel mai ușor lucru de falsificat pentru un vânzător și cel mai greu de crezut pentru un cumpărător, așa că nu veni la vizionare sperând că mașina e cinstită, vino pregătit să afli singur. Aplicația Skanyx îți transformă telefonul în unealta pentru asta. Verificarea ghidată citește codurile de eroare memorate și pe cele în așteptare, verifică dacă autotestele sistemului de emisii s-au încheiat de la ultima ștergere și te plimbă prin 28 de puncte de fotografiat pentru rugină, anvelope și scurgeri. Pleci din parcare cu un verdict și cu o listă a ce ar trebui să coste fiecare defect, iar de acolo pornește discuția despre preț. Rulează-o pe mașină înainte să plătești

Cum pui totul cap la cap la vizionare?

Tratează cele patru verificări ca pe o singură succesiune, nu ca pe patru treburi separate. Dă ocol mașinii imediat ce ajungi, cât motorul e încă rece, ca pornirea la rece să fie reală când ajungi la test drive. Citește apoi actele și verifică seria de șasiu înainte să mai pierzi timp, pentru că o nepotrivire încheie vizita pe loc. Fă test drive-ul destul de lung cât să aduci motorul la temperatura de funcționare și să găsești o porțiune liniștită pentru frâne și pentru ascultat. Apoi conectezi adaptorul cu motorul cald după drum și citești erorile, pentru că unele defecte se înregistrează doar când totul e cald.

Dacă vrei varianta completă și structurată, cu ordinea exactă și ce notezi la fiecare pas, ghidul verificării mașinii înainte de cumpărare îți dă tot fluxul de lucru. Cele patru verificări te costă douăzeci de minute și prețul unui adaptor, iar în schimb o presupunere plină de speranță devine o decizie informată.

Codurile de eroare pe care e bine să le știi

Acestea sunt codurile pomenite mai sus, cele pe care le scoate des la iveală o primă citire. Verifică orice cod găsit înainte să vorbești de preț, pentru că intervalul de cost e suma cu care negociezi.

• P0420: eficiența catalizatorului sub prag
• P0171: amestec prea sărac, adesea din aer fals
• P0300: rateuri aleatorii sau pe mai mulți cilindri
• P0299: presiune turbo prea mică, frecvent la diesel
• P0128: temperatura lichidului de răcire sub cea de reglare a termostatului

Nu trebuie să fii expert ca să cumperi o mașină second-hand fără griji. Trebuie doar să faci cele patru verificări în ordine și să nu o sari pe cea pe care majoritatea cumpărătorilor n-o fac niciodată. Conectează adaptorul și citește ce a scris mașina despre ea însăși. Reacția vânzătorului la o cerere atât de mică îți spune restul. O mașină care n-are nimic de ascuns n-are de ce să se teamă de cinci minute cinstite.